Cheile Rasnoavei – partea 3.

Past warm-ups — By John on April 23, 2010 at 8:47 am

Boon. Si dupa toate cele au fost pregatite, frigaruile s-au instalat comfortabil pe gratar ( 2 lemne mai groase deasupra jarului ) iar trelefonul lui Bobi a inceput sa sune. La celalalt capat Doru, care era curios sa stie cum ne distram noi la cort.
   Bobi: “Bai, e super fain, nu-mi vine sa cred, ne-am strans aproape 20 de persoane, e harmalaie mare aici in poiana, care cu cine vorbeste, aia urla pe acolo altii au plecat prin padure dupa lemne, e genial, nici prin cap nu mi-a trecut ca ne strangem atatia!” (eu si Alin chiuiam pe langa telefon, pe diverse note ca sa dam senzatia de lume multa)
   Doru: “Moooaaa, cat de taaare! Ba, tre sa vin si eu neaparat, nu se poate sa ratez!!! Da n-am cum sa ajung ca nu am masina. Eu sunt in Fagaras, si pana in Brasov ajung cu microbuzu, dar pana pe chei acolo n-am cu ce! Si mor, vreau si eu sa vin!”
   Bobi: “Lasa ma, nu-i bai ca vine Alin si te ia din Rasnov. Pana in Rasnov chinuie-te si tu si ajungi cumva!” (eu si eu si Alin chiuiam pe langa telefon, pe diverse note ca sa dam senzatia de lume multa)
   Doru: ” Bine ma, hai ca vad eu cum fac, va sun cand plec din Brasov spre Rasnov.”
   Bobi: “Bine ma, super tare, hai ca inchid ca ma cheama o gagica! Ciauless! ”

Va dati seama ca farsa a fost plasata perfect, cu timing bun, spontana si bineinteles a tinut. La un moment dat a sunat Doru cum ca a plecat din Brasov spre Rasnov, si atunci a luat-o si Alin sa il pescuiasca. Insa Alin dupa cum ne obisnuisem a zis: “Bai, eu nu merg singur!” Mda, stim, si mai stim si ca acuma e randul meu sa merg cu tine, asa ca pe Bobi il lasam singur in poiana (in mijlocul padurii) noaptea ( caci deja se lasase intunericul). Si-am plecat si l-am pescuit pe Doru, si ne-am si intors.

De unde lasam masina mai trebuia sa mergi vreo 300 m pe jos pana unde campasem noi, prin padure. Totusi se vedeau lumini, si pe semne ca si Bobi a vazut luminile de la farurile golanului argintiu. Au chiuit ca sa se recunoasca si Doru si Bobi, insa eu eram deja plecat in pas grabit, aproape alergand, prein bezna, prin niste balti si craci la lumina lunii sa-mi obtin razbunarea:). Am ocolit intrarea in poiana dinspre directia masinii, si m-am furisat printre niste tufisuri undeva in spatele lui Bobi. Am inceput sa marai urat de tot si aplecat am inceput sa alerg inspre Bobi din ce in ce mai repede. Fiind intuneric, si ochii lui obisnuiti cu lumina de la faclie, neputand sa distinga decat o umbra in patru labe care alearga spre el si maraie urat, cumatrul Bobi a sarit in sus de numa numa si-a scapat si un strigat tremurad de speriat ce a fost. Cica i-a sarit inima din loc. “imi pare rau mister, dar daca te tii de sotii, n-ai ce face, se mai invarte roata! ”

Doru veni si el din urma impreuna cu prietena, caci venisera impreuna, dar le-a cam picat fata cand raspunsul la intrebarea : “unde-s restul?” a fost “acasa, n-au mai venit! ” S-au prins ca le-am tras teapa insa i-am impacat cu niste frigariui care iesisera divine. Imi ploua in gura si acuma cand va povestesc ( puiul ala condimentat care frigea, si care era fraged impreuna cu ceapa care se inmuiase putin si-si pierduse din iuteala, si slaninuta un pic rumenita asa la capete mmmmmmm si ciuperca….) I-am inbunat si cu niste rom cu ciocolata calda, si dupa ce am terminat masa si ne-am asezat comfortabil am inceput sa cantam.

Dar nu suntem prea priceputi si fiind mai multi ne-am dat seama unul de vocea celuilalt ca e cam sui asa ca am sunat un expert. Adica o experta, pe nume Oana a carei ziua de nastere este fix azi, si careia ii urez La Multi Ani si multa veselie si mult succes la cantat si nu numai, la tot ce-si doreste ea!

Ei bine, am prins-o pe Oana la telefon si am rugat-o pe ea sa ne cante, iar ea ne-a cantat. Bineinteles ca a fost vedeta serii, pe speakerul a trei telefoane care pe rand au ramas fara baterie, pana cand nu mai era pic de suflare electrica in nici un aparat din poiana ( nici ap. meu fot

o, si pe el l-am secat ). A fost super tare!Ea canta o melodie, doua, trei, iar noi nu ne mai puteam abtine si incepeam si noi in cor cu a patra. A fost misto duetul pana cand telefoanele au clacat. Trist! Asa e, ce-i mai frumos nu dureaza prea mult (intr-un fel e bine ca daca te inveti incepi sa te plictisesti). Incepuse sa si ploua si nu prea mai era de stat afara. Adapostul nici el nu mai tinea bine… asa ca dupa un timp ne-am dus in barlog si am tras un somn.

Nu-i mult de povestit ce-am facut a doua zi dimineatza pentru ca ploua torential. Am mancat si ne-am adunat bagajele si am taiat-o. Bineinteles ca in momentul cand am pus ultimul bagaj in masina si am pornit motorul a iesit soarele, dar asta este alta discutie intre mine si el.

Mentionez ca am lasat poienita luna, am strans tot inclusiv chistoacele de tigara, astfel incat daca vreti sa mergeti p’acolo veti gasiti totul curat numai bun de campat. Puteti recunoaste poienita dupa adapostul care inca a ramas. Aviz celor care-si “uita” resturile prin natura! Strangeti-va troacele cand plecati sau crapati!

Una peste alta, desi vremea nu a tinut cu noi, a fost bine. Am luat jumatatea plina, ne-am relaxat, am invatat si cum e in conditii mai rele, am invatat si cum se face un adapost, cam cat timp iti ia si cate materiale. O securice e indispensabila iar tortele cumparate din supermarket sunt o solutie foarte buna, relativ ieftina si usoara pentru iluminatul noaptea. Mai multe detalii in filmuletul de mai jos.